mâini pe suflet

Dacă mor acum,
măcar mor fericită.
Îndurerată,
dar fericită.
Îndurerată,
pentru că mor singură;
pentru că eşti prea departe
să-ţi pot strânge mâna
înainte să-mi dau ultima suflare.

Dar fericită,
pentru că eu văd „noi”
aşa cum m-ai învăţat:
mai departe de ambalaj
şi dincolo de înţelesul oricui.

Dacă ar fi să am un regret,
dusă fiind,
ar fi faptul că nu ţi-am vorbit mai mult
despre sinceritatea gesturilor mele
şi profunzimea sentimentelor care zac în mine.

Mi-ar părea rău că n-ai şti cum simt,
cum mă simt
şi cum te simt.
Mi-ar părea rău că nu ai înţelege totul
şi că n-ai fi auzit prea multe vorbe dragi.

Atunci ar fi prea târziu,
dar oare e acum prea devreme?
Oare ce s-ar întâmpla dacă…?!

DSC_0221

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s