Pentru un minut, cât cinci

Pentru un minut, îmi pierd toate simţurile şi simţirile. Pentru un minut, uit tot. Pentru un minut, mă las pradă celui mai frumos sentiment. Pentru un minut, ne curge acelaşi sânge în vene. Pentru un minut, avem aceeaşi educaţie. Pentru un minut, avem aceleaşi gânduri. Pentru un minut, ne formăm la fel. Pentru un minut, îţi spun lucruri pe care nu le-am mai spus nimănui. Pentru un minut, mă faci să râd. Pentru un minut, simt că lacrimile mi-au umplut ochii. Pentru un minut, te îmbrăţişez. Pentru un minut, trebuie să-ţi dau drumul. Pentru un minut, trebuie să plec. Pentru un minut, te revăd. Pentru un minut, ne facem planuri. Pentru un minut, uităm de noi. Pentru un minut, explodez. Pentru un minut, mă cerţi. Pentru un minut, ne supărăm. Pentru un minut, îmi săruţi apăsat buzele. Pentru un minut, mi-ai fost mereu alături. Pentru un minut, mă faci fericită. Pentru un minut, am nevoie de tine. Pentru un minut, îmi lipseşti. Pentru un minut, degetele noastre se împletesc. Pentru un minut, îmi lipesc nasul de faţa ta. Pentru un minut, îţi plimbi degetele în părul meu. Pentru un minut, îmi zâmbeşti. Pentru un minut, avem cea mai sinceră conversaţie. Pentru un minut, te privesc dormind. Pentru un minut, mă simt în siguranţă. Pentru un minut, îmi întinzi jumătate de portocală. Pentru un minut, mă tragi de mână. Pentru un minut, nu îmi vorbeşti. Pentru un minut, mă trezeşti. Pentru un minut, mă învălui. Pentru un minut, uităm cine suntem. Pentru un minut, ne minunăm. Pentru un minut, admirăm. Pentru un minut, ne plimbăm. Pentru un minut, zâmbim. Pentru un minut, ne bucurăm. Pentru un minut, suferim. Pentru un minut, plecăm. Pentru un minut, ne reîntoarcem. Pentru un minut, o luăm de la capăt. Pentru un minut, cât cinci.

DSC_0173-3

Cu inima în pungă

Iubirea nu vine cu termen de garanţie.
Dacă nu o faci tu, nimeni nu îţi va repara iubirea.
Dragostea, în sine, nu te răneşte;
e doar un sentiment pur şi plăcut,
e doar un sentiment frumos, înălţător,
o stare ciudată de siguranţă şi fericire.

Dragostea, în sine, nu te răneşte. Oamenii o fac.

Ar trebui să stau aproape de ceea ce mă face fericită
sau ceea ce mă face să mă simt vie.
Tot ce văd, este frumos; pentru că tot ce văd… eşti tu.

Şi dac-aş vrea, n-aş putea să-mi iau dragostea înapoi.
Dragostea nu se ia şi nici nu se dă în saci mici sau mari,
cu atât mai puţin de-un roşu intens, legaţi cu şnur.

Nu… dragostea nu stă în saci…
sentimentul ăsta frumos mi-e în suflet.
Şi-a început să consume câte-un pic din mine
şi să-mi ruginească spiritul.
Continui să-l văd în fiecare zi, frumos înrămat,
în mine, prin mine, pe lângă mine. Peste tot.

DSC_0220

Mână de fericire

Îţi pun mâna în mâna mea. Îţi acopăr mâna cu cealaltă mână şi îţi strâng puternic mâna. Dragă comoară; dulce dor; om frumos.
Te privesc lung şi surâd calm. Ochii tăi mari mă privesc atent, iar gura ta îmi povesteşte despre pupilele mele dilatate.
Ne oprim, cu un zgomot puternic. Larmă; agitaţie; muritori. Iar din partea noastră, nimic mai mult decât ignoranţă.
Acaparată de ochii tăi, de buzele tale, de poveştile tale – însoţite de uşoare mângâieri –, neglijez tot ce se întâmplă în jurul meu, şi te ascult doar pe tine, te văd doar pe tine; pentru că tu eşti în mine, mai mult decât armate de oameni au reuşit vreodată să pătrundă.
Aprob visătoare tot ce-mi spui şi accept cu uşurinţă tot ce-mi propui; vrei să fiu fericită; şi eu vreau. Vreau să fii şi tu fericit.

xDSC_0064

mâini pe suflet

Dacă mor acum,
măcar mor fericită.
Îndurerată,
dar fericită.
Îndurerată,
pentru că mor singură;
pentru că eşti prea departe
să-ţi pot strânge mâna
înainte să-mi dau ultima suflare.

Dar fericită,
pentru că eu văd „noi”
aşa cum m-ai învăţat:
mai departe de ambalaj
şi dincolo de înţelesul oricui.

Dacă ar fi să am un regret,
dusă fiind,
ar fi faptul că nu ţi-am vorbit mai mult
despre sinceritatea gesturilor mele
şi profunzimea sentimentelor care zac în mine.

Mi-ar părea rău că n-ai şti cum simt,
cum mă simt
şi cum te simt.
Mi-ar părea rău că nu ai înţelege totul
şi că n-ai fi auzit prea multe vorbe dragi.

Atunci ar fi prea târziu,
dar oare e acum prea devreme?
Oare ce s-ar întâmpla dacă…?!

DSC_0221

cel mai…

Îmi zice că sunt cel mai tare om pe care l-a cunoscut,
în materie de aşa ceva. Îmi cere apoi să ne întâlnim cândva
să-mi povestească părţi din viaţa ei,
să-mi dea puţin din sufletul ei.
N-am auzit prea multe lucruri bune despre ea;
dar nu m-am luat niciodată după ce-am auzit în stânga şi-n dreapta.
Cu mine-a fost în regulă, cu mine s-a purtat frumos, cu mine nu şi-a dat aere.
Pe mine m-a luat cândva în braţe, când plângeam,
şi am apreciat asta.De-asta sunt curioasă
dacă ceva din ce-mi va spune mă va face să plâng.
Sunt curioasă dacă voi rămâne tristă, scârbită, plictisită,
neinteresată, sau din contră:
voi rămâne uimită, încântată,
binedispusă, pozitivă.
Ştiu sigur că n-o să judec. De asta sunt absolut sigură.
Iubesc să ascult poveşti. Iubesc să ascult poveştile oamenilor
şi să învăţ câte ceva din ele.
Iubesc să fiu un umăr pe care să poţi plânge.
Iubesc asta.

DSC_0171

gândeşte tu pentru tine

Nu pot să înţeleg oamenii ăştia comuni.
Mediocri, şi-atât de slabi de caracter,
că-mi vine să rup bucăţi din tăria mea,
să iau o lingură şi să le-o îndes pe gât.

Ia aici, hrăneşte-te cu nişte logică.
Ia aici, hrăneşte-te cu nişte bun simţ.
Ia aici, hrăneşte-te cu deciziile tale.
Ia aici, hrăneşte-te, că trebuie că-ţi e tare foame!

Ia-ţi propriile decizii şi nu te mai lăsa condus.
Hrăneşte-te şi gândeşte, gândeşte, gândeşte!
Să-ţi laşi viaţa condusă de alţii e cel mai trist lucru pe care-l poţi trăi.
Dar fii fericit, omule, fii fericit. Fii fericit; eu sunt.

DSC_0048

te iubesc, femeie

Dacă mai plângi, o să-ţi dau eu motive să plângi.
Dacă te loveşti, o mai iei şi de la mine.
Pentru că am zis eu, de-aia!
M-am întâlnit cu replicile astea jumătate de viaţă. Dar cum să nu te iubesc, când peste ani mi le amintesc şi mă amuz copios? M-ai învăţat ce-i ironia şi logica. Multă logică, mai ales când tu aveai mereeeu dreptate!
Mare parte din lucrurile pe care le-am învăţat, le-am învăţat tot datorită ţie. Mare parte din ceea ce sunt acum, sunt tot datorită ţie. Şi-ţi mulţumesc, pentru că, deşi uneori îmi venea să te strâng de gât, ba pentru că nu mă lăsai să fac una, ba pentru că nu mă lăsai să fac alta, probabil că în mare parte a timpului, deciziile pe care tu le-ai luat, erau cele corecte.
Mă enervează că nu-mi amintesc prea multe de când eram mica (mai mică, da, că ştiu că încă-s mică – şi aşa o să rămân!)…

Mai ştii… ?
Mai ştii când îmi citeai poveşti, şi plângeai mai tare decât mine?
Mai ştii când eram prin clasa I şi plângeam ca o disperată dacă nu dormeam până la zece, şi mai ales dacă nu adormeam cu tine lângă mine?
Mai ştii momentele în care toţi copiii de la şcoală mă întrebau de ce porţi mereu o medalie la gât? Nimeni nu înţelegea că-i doar un ceas…
Mai ştii cum doamna învăţător îţi zicea mereu că am cel mai oribil scris din lume?
Mai ştii momentul ăla în care-am fost la mare şi nu-mi plăcea deloc de roşcovana aia răsfăţată cu care stăteam să mâncăm? Şi cu atât mai puţin îmi plăcea de ta-su!
Mai ştii când am picat şi mi-am rupt membrul superior stâng, şi nu am vrut să mă duci la spital, până nu mi s-a făcut mânuţa cât un elefant? Şi mai ştii cât am plâns că nu vreau să mă interneze?
Mai ştii care era singurul meu scop, mergând în Deva?
Mai ştii când i-am tras scaunul celeilalte fiice ale tale, şi nu mai puteam de râs când s-a împrăştiat?
Mai ştii când o pedepseai pe fii-ta, şi mă duceam lângă ea, plângând, să-i ţin de urât? Poate dura mai puţin…
Mai ştii când am luat primul meu patru la istorie? Şi mai ştii ce mă speria săracul om?
Mai ştii când m-ai pedepsit odată şi nu m-ai mai lăsat la calculator?
Mai ştii cum îţi povesteam orice cretinătate, foarte plină de încântare, când veneam de la şcoală şi tu erai în grădina?
Mai ştii ameninţarea ta maginifcă? Periculos scaunul acela, domnule…

M-ai învăţat să vorbesc , să merg, să descopăr, să apreciez, să iubesc, să pun întrebări, să ascult, să fiu acolo, să pot, să vreau, să reuşesc, să cad şi să mă ridic singură.
M-ai învăţat să plâng şi să-mi fie dor.
M-ai învăţat că şi dacă pic, asta e doar ca să fiu mai puternică.
M-ai învăţat să fiu un om de cuvânt şi să-mi respect promisiunile.
M-ai învăţat să fiu un om de încredere şi să-mi ţin gura închisă, lăsând în mine tone de secrete.
M-ai învăţat să respect orice persoană – atâta timp cât primesc acelaşi lucru – şi să nu accept niciodată să fiu luată de proasta.
M-ai învăţat să spun „te rog” şi „mulţumesc” şi am dus asta mai departe, învăţându-i şi pe alţii.
M-ai învăţat să am încredere în mine şi să fiu pozitivă – uneori mai scârţâi la astea, dar e ok, bă!
M-ai învăţat să fiu calmă, iar singură am învăţat cum să-i enervez pe alţii cu asta…
M-ai învăţat atâtea, femeie! Dar cred că astea-s cele mai importante, asta sunt cele care m-au format.
M-ai învăţat să fiu tot ceea ce sunt azi.
Mulţumesc!

1479507_648673828517916_1424465820_n