Pentru un minut, cât cinci

Pentru un minut, îmi pierd toate simţurile şi simţirile. Pentru un minut, uit tot. Pentru un minut, mă las pradă celui mai frumos sentiment. Pentru un minut, ne curge acelaşi sânge în vene. Pentru un minut, avem aceeaşi educaţie. Pentru un minut, avem aceleaşi gânduri. Pentru un minut, ne formăm la fel. Pentru un minut, îţi spun lucruri pe care nu le-am mai spus nimănui. Pentru un minut, mă faci să râd. Pentru un minut, simt că lacrimile mi-au umplut ochii. Pentru un minut, te îmbrăţişez. Pentru un minut, trebuie să-ţi dau drumul. Pentru un minut, trebuie să plec. Pentru un minut, te revăd. Pentru un minut, ne facem planuri. Pentru un minut, uităm de noi. Pentru un minut, explodez. Pentru un minut, mă cerţi. Pentru un minut, ne supărăm. Pentru un minut, îmi săruţi apăsat buzele. Pentru un minut, mi-ai fost mereu alături. Pentru un minut, mă faci fericită. Pentru un minut, am nevoie de tine. Pentru un minut, îmi lipseşti. Pentru un minut, degetele noastre se împletesc. Pentru un minut, îmi lipesc nasul de faţa ta. Pentru un minut, îţi plimbi degetele în părul meu. Pentru un minut, îmi zâmbeşti. Pentru un minut, avem cea mai sinceră conversaţie. Pentru un minut, te privesc dormind. Pentru un minut, mă simt în siguranţă. Pentru un minut, îmi întinzi jumătate de portocală. Pentru un minut, mă tragi de mână. Pentru un minut, nu îmi vorbeşti. Pentru un minut, mă trezeşti. Pentru un minut, mă învălui. Pentru un minut, uităm cine suntem. Pentru un minut, ne minunăm. Pentru un minut, admirăm. Pentru un minut, ne plimbăm. Pentru un minut, zâmbim. Pentru un minut, ne bucurăm. Pentru un minut, suferim. Pentru un minut, plecăm. Pentru un minut, ne reîntoarcem. Pentru un minut, o luăm de la capăt. Pentru un minut, cât cinci.

DSC_0173-3

Mână de fericire

Îţi pun mâna în mâna mea. Îţi acopăr mâna cu cealaltă mână şi îţi strâng puternic mâna. Dragă comoară; dulce dor; om frumos.
Te privesc lung şi surâd calm. Ochii tăi mari mă privesc atent, iar gura ta îmi povesteşte despre pupilele mele dilatate.
Ne oprim, cu un zgomot puternic. Larmă; agitaţie; muritori. Iar din partea noastră, nimic mai mult decât ignoranţă.
Acaparată de ochii tăi, de buzele tale, de poveştile tale – însoţite de uşoare mângâieri –, neglijez tot ce se întâmplă în jurul meu, şi te ascult doar pe tine, te văd doar pe tine; pentru că tu eşti în mine, mai mult decât armate de oameni au reuşit vreodată să pătrundă.
Aprob visătoare tot ce-mi spui şi accept cu uşurinţă tot ce-mi propui; vrei să fiu fericită; şi eu vreau. Vreau să fii şi tu fericit.

xDSC_0064

fetele au nevoie de…

Fetele au nevoie
de complimente şi de oameni care să pună mâna pe suflet,
care să le arate că sunt frumoase.
Fetele au nevoie
de tipi care să şi-o tragă cu mintea lor,
să le ducă la orgasme sufleteşti, să le facă să viseze.
Fetele au nevoie
de răbdare, de atenţie, de înţelegere.
Fetele au nevoie
de mâini calde, puse peste mâinile lor îngheţate.
Fetele au nevoie
de îmbrăţişări şi mâinile lungi încolăcite în jurul taliei.
Fetele au nevoie
de drag şi de atenţie la detalii, de fericire.
Doar fetele ca mine au nevoie de de-astea. Şi băieţii ca tine.

DSC_0162

mereu ea

Niciodată
nu am avut prea multă încredere în oameni.
Mereu
mi s-a părut că nimeni nu merită asta,
mereu
am crezut că totul va fi dus mai departe.
Mereu
am considerat că fetele sunt nişte scorpii, în ale căror mâini
mereu
ar fi o greşeală să-mi las bucăţi din suflet şi gândire.

Eu nu ascult sfaturi şi nu fac ceea ce cred oamenii că ar trebui să fac.
Ascult uneori vorbele care vin din guri de masculi,
dar obişnuiesc să fac şi să cred doar ceea ce vreau eu.

Dar draga mea dragă,
cea care a ajuns să ştie totul despre mine,
mult mai mult decât oamenii care mă cunosc de ani, ştiu,
mi-a spus un lucru frumos: totul se întâmplă cu un scop.
Nu am crezut în totalitate în asta,
înainte să mă convingă ea că aşa e.

Acum, mă mai apucă uneori să mă întreb
ce-ar fi fost dacă…
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi apărut el?
Ce-ar fi fost dacă nu aş fi avut încredere în ea?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi avut încredere în mine?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost atât de încântată?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi avut atât de multă grijă de mine?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost acolo să mă liniştească?
Ce-ar fi fost dacă nu mi-ar fi spus ce-are de gând, să lămurim totul?
Ce-ar fi fost dacă în peisaj ar mai fi apărut câte ceva – şi nu în modul pozitiv?
Ce-ar fi fost dacă nu m-ar fi făcut să zâmbesc?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost acolo pentru mine?
Ce-ar fi fost dacă, de fapt, nu aş fi avut-o pe ea?
547994_442093602509274_998488969_n

fericire-n stare pură

Sunt îndrăgostită. Şi iubesc.
Iubesc cum totul a trecut de la condiţional,
la prezent. Şi cum prezentul e viitor, atunci când conjunctivul
ne întreabă dacă să facem sau nu una ori alta.
Iubesc fiecare parte din trecutul meu alături de tine,
chiar dacă nu trăiesc acolo, ci-mi trăiesc fericită prezentul,
iubind fiecare clipă de-aici.
Iubesc sentimentul plăcut care m-a învăluit
când te-am atins prima oară.
Iubesc ochii mari privindu-mă atent, studiind fiecare parte din mine
şi gura-ţi zâmbindu-mi larg.
Iubesc incertitudinea primului sărut,
după primele strângeri tremurânde ale mâinilor noastre mici.
Dac-am fi scriitori, ne-am scrie
cea mai frumoasă poveste, cea mai complexă,
cea mai fericită, cea mai împlinită, cea mai dragă.
Dar noi nu suntem scriitori… noi nu o scriem;
noi o trăim. Iar eu iubesc asta.

DSC_0035