mâini pe suflet

Dacă mor acum,
măcar mor fericită.
Îndurerată,
dar fericită.
Îndurerată,
pentru că mor singură;
pentru că eşti prea departe
să-ţi pot strânge mâna
înainte să-mi dau ultima suflare.

Dar fericită,
pentru că eu văd „noi”
aşa cum m-ai învăţat:
mai departe de ambalaj
şi dincolo de înţelesul oricui.

Dacă ar fi să am un regret,
dusă fiind,
ar fi faptul că nu ţi-am vorbit mai mult
despre sinceritatea gesturilor mele
şi profunzimea sentimentelor care zac în mine.

Mi-ar părea rău că n-ai şti cum simt,
cum mă simt
şi cum te simt.
Mi-ar părea rău că nu ai înţelege totul
şi că n-ai fi auzit prea multe vorbe dragi.

Atunci ar fi prea târziu,
dar oare e acum prea devreme?
Oare ce s-ar întâmpla dacă…?!

DSC_0221

Advertisements

fetele au nevoie de…

Fetele au nevoie
de complimente şi de oameni care să pună mâna pe suflet,
care să le arate că sunt frumoase.
Fetele au nevoie
de tipi care să şi-o tragă cu mintea lor,
să le ducă la orgasme sufleteşti, să le facă să viseze.
Fetele au nevoie
de răbdare, de atenţie, de înţelegere.
Fetele au nevoie
de mâini calde, puse peste mâinile lor îngheţate.
Fetele au nevoie
de îmbrăţişări şi mâinile lungi încolăcite în jurul taliei.
Fetele au nevoie
de drag şi de atenţie la detalii, de fericire.
Doar fetele ca mine au nevoie de de-astea. Şi băieţii ca tine.

DSC_0162

mereu ea

Niciodată
nu am avut prea multă încredere în oameni.
Mereu
mi s-a părut că nimeni nu merită asta,
mereu
am crezut că totul va fi dus mai departe.
Mereu
am considerat că fetele sunt nişte scorpii, în ale căror mâini
mereu
ar fi o greşeală să-mi las bucăţi din suflet şi gândire.

Eu nu ascult sfaturi şi nu fac ceea ce cred oamenii că ar trebui să fac.
Ascult uneori vorbele care vin din guri de masculi,
dar obişnuiesc să fac şi să cred doar ceea ce vreau eu.

Dar draga mea dragă,
cea care a ajuns să ştie totul despre mine,
mult mai mult decât oamenii care mă cunosc de ani, ştiu,
mi-a spus un lucru frumos: totul se întâmplă cu un scop.
Nu am crezut în totalitate în asta,
înainte să mă convingă ea că aşa e.

Acum, mă mai apucă uneori să mă întreb
ce-ar fi fost dacă…
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi apărut el?
Ce-ar fi fost dacă nu aş fi avut încredere în ea?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi avut încredere în mine?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost atât de încântată?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi avut atât de multă grijă de mine?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost acolo să mă liniştească?
Ce-ar fi fost dacă nu mi-ar fi spus ce-are de gând, să lămurim totul?
Ce-ar fi fost dacă în peisaj ar mai fi apărut câte ceva – şi nu în modul pozitiv?
Ce-ar fi fost dacă nu m-ar fi făcut să zâmbesc?
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost acolo pentru mine?
Ce-ar fi fost dacă, de fapt, nu aş fi avut-o pe ea?
547994_442093602509274_998488969_n

cel mai…

Îmi zice că sunt cel mai tare om pe care l-a cunoscut,
în materie de aşa ceva. Îmi cere apoi să ne întâlnim cândva
să-mi povestească părţi din viaţa ei,
să-mi dea puţin din sufletul ei.
N-am auzit prea multe lucruri bune despre ea;
dar nu m-am luat niciodată după ce-am auzit în stânga şi-n dreapta.
Cu mine-a fost în regulă, cu mine s-a purtat frumos, cu mine nu şi-a dat aere.
Pe mine m-a luat cândva în braţe, când plângeam,
şi am apreciat asta.De-asta sunt curioasă
dacă ceva din ce-mi va spune mă va face să plâng.
Sunt curioasă dacă voi rămâne tristă, scârbită, plictisită,
neinteresată, sau din contră:
voi rămâne uimită, încântată,
binedispusă, pozitivă.
Ştiu sigur că n-o să judec. De asta sunt absolut sigură.
Iubesc să ascult poveşti. Iubesc să ascult poveştile oamenilor
şi să învăţ câte ceva din ele.
Iubesc să fiu un umăr pe care să poţi plânge.
Iubesc asta.

DSC_0171

gândeşte tu pentru tine

Nu pot să înţeleg oamenii ăştia comuni.
Mediocri, şi-atât de slabi de caracter,
că-mi vine să rup bucăţi din tăria mea,
să iau o lingură şi să le-o îndes pe gât.

Ia aici, hrăneşte-te cu nişte logică.
Ia aici, hrăneşte-te cu nişte bun simţ.
Ia aici, hrăneşte-te cu deciziile tale.
Ia aici, hrăneşte-te, că trebuie că-ţi e tare foame!

Ia-ţi propriile decizii şi nu te mai lăsa condus.
Hrăneşte-te şi gândeşte, gândeşte, gândeşte!
Să-ţi laşi viaţa condusă de alţii e cel mai trist lucru pe care-l poţi trăi.
Dar fii fericit, omule, fii fericit. Fii fericit; eu sunt.

DSC_0048

fericire-n stare pură

Sunt îndrăgostită. Şi iubesc.
Iubesc cum totul a trecut de la condiţional,
la prezent. Şi cum prezentul e viitor, atunci când conjunctivul
ne întreabă dacă să facem sau nu una ori alta.
Iubesc fiecare parte din trecutul meu alături de tine,
chiar dacă nu trăiesc acolo, ci-mi trăiesc fericită prezentul,
iubind fiecare clipă de-aici.
Iubesc sentimentul plăcut care m-a învăluit
când te-am atins prima oară.
Iubesc ochii mari privindu-mă atent, studiind fiecare parte din mine
şi gura-ţi zâmbindu-mi larg.
Iubesc incertitudinea primului sărut,
după primele strângeri tremurânde ale mâinilor noastre mici.
Dac-am fi scriitori, ne-am scrie
cea mai frumoasă poveste, cea mai complexă,
cea mai fericită, cea mai împlinită, cea mai dragă.
Dar noi nu suntem scriitori… noi nu o scriem;
noi o trăim. Iar eu iubesc asta.

DSC_0035

câte alte ele

Sunt curioasă câte alte ele tu mai iubeşti.
Câtor altor ele tu le spui poveşti.
Câte alte ele îşi sacrifică părţi din suflete pentru tine.

Fiica îşi va omorî mama. Fiica omoară mama. Gelozie care omoară iubire.
Monstrul acesta tulburător omoară dragostea,
crezând, de fapt, că o ţine în viaţă.

Cea mai amară emoţie, opusul celei mai dulci simţiri.
Înfricoşător păcat involuntar. Fantasmă care-mi sfâşie sufletul,
oare câte alte ele tu mai iubeşti?

DSC_0052